Radioul în culori

Pentru că probabil mulţi vor să ştie câte ceva despre mine, m-am gândit să fac şi o pagină în care să povestesc câte ceva.

Ei bine, “povestea” vieţii mele începe într-o zi de decembrie. Mai exact pe 10. Şi da, pe atunci erau ninsorile alea cu viscole. Adică pe vreamea lu’ Ceaşcă, prin ‘87.

Nu vă aşteptaţi să spun că am fost un copil model pentru că nu am fost. Deloc. Îmi pierdeam vremea pe afară tot timpul şi niciodată nu ajungeam acasă la ora la care trebuia. Ca să nu mai spun că mă plimbam telelei prin tot oraşu fără să ştie mama. Aaaa.. şi să nu uit să spun şi de multele “evadări” la concerte şi prin club de prin clasa a 9-a aşa. :D

În ceea ce priveşte şcoala nu prea m-a pasionat tocitu’. Învăţam, îmi făceam temele, da’ cu toate astea gândul meu era prin alte părţi. Toată lumea mă stresa şi mă bătea la cap să tocesc, deşi pe mine nu mă încânta deloc ideea. Eu sunt pe principiul “învăţatului logic” nu pe memoratul ca papagalu, ca apoi să uiţi tot. De altfel nici nu cred că are cineva nevoie să ştie toate prostiile care se predau în şcoală. Pentru ce atâtea când doar esenţialu contează? Cu toate că nu am tocit am făcut un liceu bun şi am ajuns şi la facultate. Ba chiar la facultatea la care vroiam (FJSC). Deci se poate şi fără tocilari proşti care stau toată ziua în casă şi nu ştiu ce-i aia o minge :)) (că mai sunt şi d-ăştia).

Şi da, sunt jurnalist. Ironic, nu?